Jo

Când am început cursurile eram într-o perioadă nu foarte roz din viața mea. Singurul lucru care imi revenea în minte era că am vrut la un moment dat să dau la teatru, dar nu am făcut-o. Simțeam cumva că în dorința aceasta sunt răspunsurile pentru mine. Și, într-o zi, au apărut “întâmplător” în fața mea aceste cursuri. Dar știu deja că nimic nu este întâmplător. Iar cursurile acestea mi-au salvat viața. Funcționam pentru familie și pentru societate, dar, când eram eu cu mine, mă dădeam cu greu jos din pat și uneori aș fi chiulit, nu doar de la repetiții, dar și din viața mea. Apoi, încet-încet, am văzut pe propria-mi piele cum mă simțeam după fiecare oră de curs, în care jucam, adică acționam. Și  mă concentram pe rol și pe stările respective, iar toate celelalte dispăreau: grijile, gândurile, tristețea, golul. Și-atunci mă simțeam revigorată și plecam cu sufletul plin de la curs. Suflet plin care mă ținea și zilele următoare. Pentru mine, cursul acesta a fost mai mult decât pregătire pentru UNATC, a fost terapie curată. Dar nu venită din exterior, a fost terapia mea cu mine, am ajuns să mă cunosc mai bine, să îmi pot controla și exprima emoțiile, mi-am recăpătat încrederea în mine și am cunoscut oameni minunați, oameni pentru oameni și artă.

Adi

De multe ori mă  mințeam singură, fără să vreau neapărat, ci pentru că, în cazul meu, imaginația preceda cumva realitatea. Iar cursurile de actorie m-au ajutat să discern mai bine între sentimentele mele, căci regizorul, printre altele, e un fel de detector uman de minciuni, așa că știa dacă eu, trăind o stare, o transmiteam sau nu, practic dacă (mă) mințeam sau nu. Totul a devenit mai clar în viața mea și nu mă așteptam să se întâmple asta la niște cursuri de actorie. Cursul acesta m-a ajutat nu doar să devin o actriță mai bună, ci m-a ajutat enorm să mă cunosc mai bine pe mine însămi”.