Testimonial Category: Testimoniale Cursuri

Acest curs m-a ajutat foarte mult! Înainte, atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi, îmi inhibam emoţiile, îmi era frică de ele. Acum am început să învăţ cum să le folosesc şi să le dăruiesc. Am redescoperit teatrul, îl pierdusem cumva din copilărie când obişnuiam să am duc în fiecare aproape în fiecare săptămână la câte o piesă de teatru. Apoi, după 18 ani, am renunţat, fără să ştiu de ce… comoditate etc. Cred că voi relua acel obicei.

Simt că acest curs a venit într-un moment în care aveam nevoie de tot ce s-a întâmplat, de întâlnirile, discuțiile, jocurile și improvizațiile noastre. Partea cea mai frumoasă este că acum privesc poezia cu alți ochi și îmi dau seama că pentru a o spune nu este nevoie de intonație, ci de starea potrivită. În final simt că acest curs a însemnat ceva pentru mine, pentru că timp de câteva luni m-a ținut conectată și mi-a deschis simțirile într-un mod aparte.

A fost o experiență extraordinară! După finalizarea cursului continui să învăț poezii, să mă surprind cum pot rezona cu ele…M-am bucurat mult că am fost la o piesă de teatru împreună, că am legat puțin lumea mea cu cea a teatrului, că m-am simțit ca un copil dus de mână, învățat și apoi pus să își vadă rodul muncii. Da, foarte frumos!

M-am bucurat că parinții și prietenii mei m-au văzut facând ceva frumos și că le-a plăcut. Acest curs mi-a mai pus o cărămidă în eșafodajul fragil al increderii mele în sine, acea cărămidă că talentele mele trebuiesc arătate lumii și că au sens și aduc bine.

Cred că acest curs m-a ajutat să înțeleg puțin mai mult poezia și să o apreciez/pătrund mai mult/mai în detaliu, să simt mai mult și, implicit, să trăiesc emoțiile transmise de poezie. În același timp, m-a ajutat să îmi mai cresc puțin încrederea în propria persoană, mi-am demonstrat că pot să fac față emoțiilor, într-o măsură mai mare decât credeam, că e ok să ai emoții și nu e o rușine să le simți/arăți/transmiți . La început, cand am venit, eram într-o stare destul de proastă vis-à-vis de mine însămi, stare care s-a ameliorat simțitor și cred că într-o oarecare măsură, a contribuit și acest workshop J.

Trecerea „hotarului” – dacă ar fi să dau un titlu întregii experiențe Inorog Art, acesta ar fi. Pentru mine, a însemnat mai întâi de toate depășirea unei limite, aceea de a mă putea afla pe o scenă, de a-mi gestiona emoțiile, astfel încât să mă pot bucura de moment.

Emoție și memorie afectivă. E un curs pe care l-am trăit 100% și care mi-a pătruns în suflet.

Încredere și entuziasm. De la atelier la atelier, de la exercițiu la exercițiu, mi-am descoperit o parte, până atunci încă necunoscută, a încrederii în mine, iar participarea la spectacolul final a venit în mod firesc J.

Bucurie și conectare. Am cunoscut oameni foarte, foarte faini: Mona, Diana și Georgiana (echipa organizatoare) și colegii (de fapt, colegele – fiindcă s-a întâmplat să fim prima grupă alcătuită exclusiv din fete) și am simțit că am făcut acel „click” cu aceste persoane. Așteptam cu nerăbdare ziua atelierului, în fiecare săptămână :D.

Joacă și introspecție. Exercițiile propuse au fost insolite: m-am jucat (o joacă totuși de oameni mari 😉 ), am redevenit copil și în același timp am mai aflat câte ceva despre mine, într-o manieră la care nu mă așteptam.

Prezent și relaxare. Cred că aceste ateliere s-ar fi putut numi întru-câtva și ateliere de mindfulness, fiindcă cele mai multe exerciții presupuneau să fim cu totul acolo, atunci. Totodată, deși întâlnirile au fost dense și mereu depășeam cele două ore alocate, toate atelierele au fost extrem de relaxante și plăcute pentru mine. Recunosc, unele exerciții m-au „solicitat” încă de când Mona sau Diana ne explica ce urma să facem, dar după ce parcurgeam exercițiul aveam un cu totul alt tonus.

Libertate și autenticitate. Mi-a plăcut mult că Mona și Diana nu dau o rețetă universal valabilă, exercițiile și parcursul modulului sunt aceleași pentru întreaga grupă, dar fiecare este lăsat să descopere lucrurile în felul său. Am simțit că individualitatea și unicitatea fiecărui participant sunt privite cu blândețe și încurajate.

Mulțumesc din suflet, dragile mele Mona, Diana și Georgiana, pentru toate aceste luni petrecute împreună, pentru căldura, deschiderea și sufletele voastre minunate! Mă bucur că ne-am întâlnit! A fost cel mai fain curs la care am participat. Și mai vreau! 😀

Vă îmbrățisez cu mare drag,

R.G.

Am găsit aici ceea ce căutam demult, un loc unde emoția dictează, unde oamenii văd, simt și apreciază atunci când ești implicat cu sufletul în ceea ce faci. Am găsit oaza mea de relaxare, momentul meu de introspecție din fiecare săptămână…unde mi-am adus din nou aminte cine sunt eu și ce vreau să fiu în continuare.

Am început să scriu din nou…cine ar fi crezut…n-am mai scris din liceu sau mai scriam când nu mă simțeam bine dar niciodată când mă simțeam foarte bine.

Poate ar trebui să mai spun că poezia m-a intimidat mereu…acum simt că e o pasare și-mi face sufletul să zboare în locuri neștiute.

Incercați, visați și publicul vă va da înzecit oricât de mult ați putut vreodată spera.

Cu mult drag,

Cristina G.

Uneori nu ne găsim cuvintele să spunem ce simțim. Ai văzut, eu ieri am pierdut 3 versuri de cuvinte 😊…..Ai avut dreptate….a trecut într-o clipă….dar ce clipă….ce clipă….am simțit că trăiesc…dar cum vine asta? Eu până acum nu am trăit? Până acum nu am avut emoții, nu am plâns? Ba da, le-am făcut pe toate, însă abia acum am înțeles…..Am înțeles cât de frumoasă este emoția, cât de frumoase sunt lacrimile de fericire și dor în același timp….că nu avem nimic dacă nu ne avem pe noi, cei adevărați.

Un vis a devenit realitate…..un vis pus deoparte prea mult timp, și uite ce îndrăzneț acest vis, nu s-a lăsat până nu s-a împlinit!

Și hai să îți spun care a fost cel mai fericit moment….acela în care m-am blocat și am uitat ce trebuia să zic….pentru că atunci am simțit omul din mine, acel om perfect de imperfect, nu am simțit rușine, atunci a fost momentul meu…m-am acceptat pe mine, omul! Și dacă asta nu e realizare, atunci ce mai e pe lumea asta?

Cu drag,
Andreea T.

Mi-a reamintit că am nevoie din nou de expunere în fața unui public pentru a mă obișnui și a scăpa de emoții. M-au ajutat să înțeleg mai bine lumea teatrului – probabil de acum voi putea privi o piesă de teatru și prin alt filtru. M-au ajutat să fiu ceva mai atent la emoțiile pe care le am și să găsesc o cale de a le afișa, dacă doresc asta. Mi-au demostrat că pot stimula o emoție în ceilalți atunci când o simt eu puternic. M-au pus în contact cu oameni faini 🙂

Dorin

Pentru mine această experiență a însemnat un moment de respiro într-o viață agitată. Când veneam la cursuri pur și simplu mă decupam din viața mea și mă bucuram de prezent. Am avut bucuria de a întâlni oameni deosebiți, de la care am avut multe lucruri de învățat. Consider că varietatea noastră ca vârstă și ca experiențe diferite de viață a adus multă bogăție și ne-a hrănit și ne-a ajutat să avem perspective mai largi. Am apreciat foarte mult implicarea echipei (Mona, Diana și Georgiana). Consider că vă completați foarte frumos și ceea ce ați reușit să transmiteți a fost dăruire, implicare fără margini și multă bunătate, valori mai rar întâlnite în ultima vreme. M-ați surprins de fiecare dată cu ceva nou, inedit și cu felul cald în care ne-ați însoțit pe fiecare în drumul nostru. Consider că a fost un act de curaj din partea voastră să riscați să faceți un spectacol cu niște oameni care nu avuseseră contact cu teatrul și, și mai fain a fost că ne-ați acordat încrederea voastră, lucru care m-a mișcat foarte mult. Pe plan personal consider că aveam nevoie să mă găsesc pe mine printre niște oameni noi și să mă definesc pe mine într-un context diferit față de zona de confort. Aveam nevoie să mă exprim și ca cineva să aibă încredere și am primit asta de la voi, lucru pentru care vă mulțumesc! Am avut multe lucruri de învățat, m-am reconectat cu emoțiile și gândurile mele și am simțit bucuria de a fi, fără presiuni și fără așteptări. Vă mulțumesc și imi e dor de voi!

Ioana

“Pe mine cursurile de actorie m-au ajutat și să mă ancorez mai bine în prezent, să mă concentrez 100% pe ce am acum de făcut ACUM, fără să-mi fugă gândul în alte părți. De multe ori mă gândeam la anumite momente din trecut și pur și simplu nu mai găseam sensul să încerc acum…sau o făceam fără tragere de inimă, că oricum nu iese – asta era teoria…nu recunosc că era frică 🙂 Mai erau și multe momente în care îmi făceam atâtea scenarii în cap despre cum va fi ceva, încât ori amânam la nesfârșit și nu mă mai apucam, ori mă apucam cu niște așteptări nerealiste create de imaginația mea. Lucrul pe text și pe stări a făcut asta pentru mine, așa că am „furat” din curs și aplic și în viată. N-ai idee câte s-au simplificat !”