Workshop in progress…
Ateliere de actorie, autocunoaștere și dezvoltare emoțională prin teatru
București, Sesiunea Martie – Iunie 2024 – Adulți
Detalii & înscrieri:
Numărul de locuri este limitat!
Update 20.03.2024 – Înscrierile au fost închise pentru sesiunea Martie-Iunie 2024. Vom anunța din timp datele de înscriere pentru sesiunea viitoare.
Structura sesiunilor de ateliere:
Cursurile se vor desfășura pe o structură de 12 ateliere, cu o frecvență de o dată pe săptămână, fiecare atelier având o durată de 2 ore, între orele 19:00 – 21:00.
Nivelul atelierelor: Inițiere în tehnici de actorie
Atelierele se adresează adulților, atât iubitorilor de teatru care își doresc să facă primii pași către această lume fascinantă, precum și celor care doresc să își înțeleagă și să își controleze mai bine propriile emoții, să redescopere copilul din ei și să îl lase să se joace mai întâi pe scenă și apoi și în viața de zi cu zi.
În cadrul sesiunilor de cursuri, vei lua contact în mod practic cu lumea teatrului și vei fi pregătit să îți asumi în mod corect situațiile, să îți alegi repertoriul (se lucrează pe repertoriu similar cu cel pentru admiterea la UNATC), să lucrezi pe text (poezii, monolog, povestire), să improvizezi, să lucrezi în echipă cu regizorul și colegii de scenă, dar mai ales să lucrezi individual cu propriile emoții, până ajungi la adevăr, la acea esență care se transmite mai departe prin voce, ochi, postură…si chiar prin tăcere.
Prin acest curs te vei regăsi pe tine, cel uitat într-un colț prăfuit, te vei distra cu tine și în final te vei cunoaște mai bine. Prin JOC și IMAGINAȚIE, experiențele personale îți vor fi ghid cu tine pentru a te descoperi, pentru a te înțelege și a te accepta.
Astfel, vom lucra pe voce, dicție, text, mișcare scenică, vei lua parte la diverse jocuri de improvizație menite să-ți dezvolte atenția, flexibilitatea, viteza de reacție și memoria, memoria afectivă fiind cea mai importantă. În timp, vei ieși din zona ta de confort, iar la final zona ta de confort va ajunge să nu mai aibă granite.
Poezia – va fi primul pas către tine. Te vei împrieteni din nou cu Nichita, Sorescu, Blaga, Blandiana și multi alți poeți poate necunoscuți sufletului tău. În timp, vei căpăta încredere în propriile forte, îți vei depăși limitele și te vei regăsi pe tine. Lucru esențial dacă vrei ca cei din jurul tău să te vadă în toată frumusețea ta.
În finalul cursului te vei găsi în ipostaza de ACTOR, într-un spectacol cu public. Copilul din tine se va bucura de aprecierea publicului. Un “Workshop in progress…” va lua naștere cu fiecare participant, căci cursul se va finaliza nu cu diplome, ci cu ceea ce este cel mai folositor pentru un actor: spectacolul în fața publicului. Fiecare cursant va avea oportunitatea de a juca în spectacolul “Workshop in Progress…”, în regia Monei Gavrilaș.
Pentru detalii și înscrieri, scrie-ne la art@inorogart.ro sau completează formularul de mai jos:
Update 20.03.2024 – Înscrierile au fost închise pentru sesiunea Martie-Iunie 2024. Vom anunța din timp datele de înscriere pentru sesiunea viitoare.
Câteva gânduri de la oamenii frumoși care au trecut pe la cursurile noastre:
Frica de a vorbi în public, pe care o am demult de tot, mă făcea să cred că eu nu aș putea sta pe o scenă, că nu aș avea orice-ul necesar pentru a vorbi în fața unor oameni atenți la mine. Mereu m-au speriat prezentările și abia așteptam să se termine. Cu voi am descoperit că e ok, că frica nu înseamnă că nu poți face lucrul ăla, ca ea o să fie mereu acolo, dar că își pierde intensitatea și că ajungi cumva să nu vrei să fugi de pe scenă, ci să stai și să te bucuri de experiență.
De vorbit, tot repede vorbesc :)) E greu de schimbat asta.
A mai fost ceva ce pe mine personal m-a ajutat. Într-o perioadă în care emoțiile mă copleșeau, și tocmai pentru că nu erau d-alea plăcute, cumva tindeam să le resping și să mă blamez că le simt așa intens “de ce nu sunt mai puternică?”. Mediul de la voi încuraja manifestarea emoției și cumva m-a ajutat să fac eu pace cu mine că simt așa cum simt, că sunt așa cum sunt 🙂 Și că nu e nimic rău în asta.
Mi-a placut mult lucrul cu voi, încurajările primite, interacțiunea cu fetele. Atelierele mă relaxau și mă extrăgeau din gândurile cotidiene. Am mai practicat respirația ca formă de relaxare când mă mai apucă anxietatea. Sunt ceva mai atentă acum și dacă văd că debitul meu verbal l-ar putea debusola pe interlocutor, o iau mai încet.
Vă mulțumesc mult pentru experiența oferită! Cred sincer că oricine ar beneficia de pe urma unui astfel de curs!
Cu drag,
Cătălina
Mi-a plăcut foarte mult deschiderea cu care ați lucrat cu noi și susținerea pe care am primit-o încă de la începutul cursului. Mă bucur că am avut posibilitatea să întâlnesc aici oameni pozitivi, deschiși și sinceri cu care am putut forma o legatătură emoțională destul de puternică, zic eu.
Am învățat în primul rând să am mai mult curaj, am învățat cum să pot vorbi mai tare – și acum lumea chiar înțelege ce zic :)))
Am învătat că emoțiile nu trebuiesc ascunse, fiindcă există o frumusețe aparte în ele, acestea nefiind un semn de vulnerabilitate, ci, din contră, te fac mai puternic.
Am reusit să mă redescopăr, am învățat să am mai multă încredere în mine, am fost suprinsă de feedback-ul vostru și al colegilor și așa am înțeles că pot mult mai mult decât credeam inițial.
Cursul m-a ajutat să înțeleg și mai bine că fiecare dintre noi avem la bază aceleași temeri, că nu suntem suficient de buni, că alții ne privesc doar ca să ne judece, când de fapt nu e deloc așa.
Îmi e mult mai ușor acum să mă relaxez si să îmi golesc mintea, mă bucur mai mult de fiecare moment și chiar am o mai mare atenție la detalii (aș putea cu ușurință să îți descriu cum mi-am lăsat fiecare lucru în cameră de dimineață sau ce am văzut în drum spre muncă :)) )
Călătoria de 3 luni pe care am parcurs-o împreună a contat foarte mult pentru mine. 🙂 M-a ajutat să fiu mai încrezătoare, cel puțin asta simt acum, să-mi controlez mai bine emoțiile, să-mi exprim mai bine stările, să fiu conectată la ce se întâmplă în prezent, să mă gândesc mai mult la mine.
Mi-ați plăcut mult voi 3, sunteți minunate, ne-ați îndrumat cu multă căldură și mi-ați transmis o groază de stări (voi și colegii): am râs mult, am plâns, m-am bucurat, m-am temut, am fost emoționată, entuziasmată, deschisă, conectată, am iubit, într-un cuvânt, am trăit!
Am așteptat fiecare zi de miercuri cu entuziasm și, la sfârșitul ultimului atelier, am realizat cât de mult m-am atașat de echipă și cât de mult îmi veți lipsi cu toții.
Mulțumesc din suflet pentru toată experiența minunată pe care mi-ați oferit-o!
Vă îmbrățișez cu drag,
Marina D.
Pentru mine acest curs a fost o gură de aer proaspat, mi-am reamintit că sunt vie, că suntem vii, că suntem frumoși, că dincolo de această interacțiune cotidiană banală ne putem reaminti cine suntem cu adevărat și ce contează cu adevărat, că lumea e frumoasă și chiar și atunci când nu e, noi nu pentru ea trăim, că mai poți avea fluturi în stomac și după 12 ani lângă el, că stă în puterea noastră să sădim emoții în cei din jurul nostru și în noi înșine, că energia pe care o dăm se întoarce înzecit înapoi.
Am dormit 4 ore în noaptea de după spectacol și a doua zi eram plină de energie și radiam, am mers la job zâmbind, m-am plimbat pe străzi ascultând muzică, am retrăit iar și iar povestea piesei.
Recomand tuturor această călătorie interioară, nu e ușoară și nu o poți accepta din prima, dar odată ce am îmbrățisat-o, sper eu să rămânem prieteni pe veci.
Nu cred ca aș schimba nimic la acest curs, fiecare are ritmul lui și momentul lui, lucrurile neputând fi forțate. Am râs mult, dar nu era râsul meu, am plâns spre final deblocând ceva interzis în mine.
Vă mulțumesc din tot sufletul pentru facilitarea acestui proces minunat de cunoaștere, înțelegere și schimbare.
Elena
Mi-a plăcut în primul rând că am cunoscut oameni noi, fiecare cât a lăsat să se întrevadă, diferiți și totuși atât de asemănători… Oameni frumoși alături de care am făcut această călătorie, faină și nu ușoară, către noi…Mi-a plăcut cum am fost îndrumați, sfaturile primite de la fiecare din voi trei. Mi-a placut că am aflat și am experimentat ceva din viața de actor, că am intrat un pic în spatele scenei, am văzut un pic și ce înseamnă regie. Cu siguranță acum o să ne uităm altfel la o piesă de teatru sau la un film.
Ca impact: Da a avut, are. Noi venind în cuplu la curs a fost un pic altfel, față de ceilalți. In final am putut să abordăm și genul ăsta mai declarativ de poezie, “Parisul noaptea” și cea a Elenei, pe care sa ni le zicem unul altuia.
Dupa cursul și spectacolele din final, am regăsit cumva ceea ce am pierdut de-a lungul timpului, avem ceva anișori împreună. Am regăsit emoția, fiorul de la începuturile relației. Mulțumim pentru ocazia creată prin cursul ăsta!
Pe mine personal, m-a ajutat să mă apropii un pic mai mult de poezie, să vad un pic mai mult față de ce am studiat în școală, să percep un pic mai mult din emoție, să-mi dau voie să simt mai mult.
Mulțumesc colegilor și vouă pentru poeziile frumoase aduse în fața noastră, pentru emoțiile transmise și trăite. Poate că de acum o să mai citesc câte o poezie, în mod sigur pe cele din spectacol o să le caut să le recitesc pe îndelete.
Am scris versurile astea, mai devreme, în metrou, când mă gândeam la întâlnirea cu noi și dintre noi. Așa, ca feedback și ca /cu recunoștință❤️
…
Doar o fugă cu iz de rouă
Desparte inevitabila întâlnire.
A mea cu mine, a ta cu tine,
A soarelui cu luna, a țărmului cu marea.
E nevoie să te pierzi puțin
Ca să te întâlnești cu tine.
E nevoie să strălucești în întuneric
Ca să îmblânzești lumina.
E nevoie să treci prin iubirile pierdute
Ca să regăsești iubirea pentru tine.
E nevoie să arzi teama și durerea
Ca ele să-ți devină candelă.
E nevoie de lacrimi și dor
Ca să fii liber, râzând.
E nevoie să fii suspendat
Între pământ și cer
Ca să privești adânc în tine.
E nevoie să renunți la iluzia separării
Ca să te simți conectat la
Iarbă, melci, strămoși, anemone sau stele.
E nevoie să uiți de timp
Ca să fii în prezent.
Și, întâlnindu-te cu tine,
Aici, în prezent,
Să devii respirație, cuvânt,
emoție, tăcere.
Toate acestea și mult mai multe.
Aceste cursuri m-au ajutat să-mi conștientizez mai bine emoțiile și să le accept. Am învățat că emoțiile îmi oferă valoare umană și astfel reușesc să mă exprim mai liber și mai clar în viața de zi cu zi. Cumva mă conectez mai bine și cu oamenii din jurul meu și am și mai multă încredere în mine. Georgiana S.
M-am tot gândit cum să aranjez aceste gânduri deoarece a fost o experiență incomparabilă cu altele din trecut din domeniul dezvoltării personale.
Au fost 4 luni frumoase și pline de lucruri noi, tehnici interesante, prezentate într-un mod distractiv și aplicabile în general, în viață, nu doar în scopul actoriei, fapt care mi-a depășit așteptările. Cred că este extraordinar cum mici chestii, pe care nici nu le mai conștientizăm în viața de zi cu zi, ne pot schimba starea – printre exemple sunt postura și respirația corectă.
Mi-a făcut mare placere să vă cunosc, să am ocazia să petrec acest timp cu voi și să învăț de la voi. Exercițiile pe care le-am făcut împreună au fost amuzante și au atins laturi ale mele pe care nu le explorasem până acum. Recunosc, nu mă regăsesc în toate și nu mă simt confortabil în unele momente (includ aici unele dintre exercițiile de improvizație), dar partea bună este că am conștientizat acest lucru și stiu unde să lucrez, dacă voi decide să schimb asta.
În concluzie, a fost o experiență extraordinara, plina de oameni cu suflet mare, lucruri noi, interesante, distractive si eliberatoare 🙂
Cu această ocazie, VĂ MULȚUMESC!
Mi-a placut foarte mult metoda, îndrumările din aproape în aproape, răbdarea avută cu fiecare în parte, încurajările acordate. Fiecare întâlnire îți lasă sentimentul că e pentru tine și despre tine – nu sunt doar simple exerciții sau aceleași jocuri – samurai- ca să treacă timpul. E un antrenament pentru suflet, susținut cu încredere că fiecare va trece linia de finish, indiferent cum ia startul, indiferent de câte ori rămâne în urmă, indiferent de cât de împiedicat e pe parcurs.
Surprinzător sau nu, e foarte ușor să fii funcțional în viața de zi cu zi, fără a arăta că în relația cu tine ești pe câmpul de luptă. Conflictual și neîndurător, tiran, încarcerat în asocieri despre ce ar trebui să fii și nu ești. Dar pentru a fi ceea ce ești, de fapt, e nevoie de blândețe și susținere. Ăsta e impactul cursurilor – primești atâta susținere încat înveți să ți-o acorzi, chiar dacă greșești sau te încurci. Din tiran iți redevii prieten pentru că așa ești tratat, ca un prieten care nu e nevoie să dea explicații pentru ce crede că nu poate sau care nu e nevoit să se scuze că e așa cum e într-un anumit moment al vieții sale. Ești văzut dincolo de neputințele impuse și dincolo de încăpățânări. Și ajungi să mai și râzi și să te uimești tu pe tine și să începi să fii tu, liber, pentru că îți dai seama că tu ești inorogul în care ai ales la un moment dat să nu mai crezi. Și e foarte mișto să te regăsești.
Pentru mine cursul și-a atins scopul, m-a ajutat să-mi controlez emoțiile și să-mi îmbunătațesc discursul. Nu aș fi crezut înainte că-mi pot susține vocea având emoții atât de mari, cum s-a întâmplat în spectacol. Mi-am înfruntat frica de a vorbi in public și am învățat și cum pot să încarc cu emoție ceea ce spun, astfel încât să nu fie doar vorbe. În concluzie, a fost o experiență pe care mă bucur că am trăit-o. Vă felicit pe toate, e grozav ceea ce faceți!
Acest curs m-a ajutat foarte mult! Înainte, atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi, îmi inhibam emoţiile, îmi era frică de ele. Acum am început să învăţ cum să le folosesc şi să le dăruiesc. Am redescoperit teatrul, îl pierdusem cumva din copilărie când obişnuiam să am duc în fiecare aproape în fiecare săptămână la câte o piesă de teatru. Apoi, după 18 ani, am renunţat, fără să ştiu de ce… comoditate etc. Cred că voi relua acel obicei.
Simt că acest curs a venit într-un moment în care aveam nevoie de tot ce s-a întâmplat, de întâlnirile, discuțiile, jocurile și improvizațiile noastre. Partea cea mai frumoasă este că acum privesc poezia cu alți ochi și îmi dau seama că pentru a o spune nu este nevoie de intonație, ci de starea potrivită. În final simt că acest curs a însemnat ceva pentru mine, pentru că timp de câteva luni m-a ținut conectată și mi-a deschis simțirile într-un mod aparte.
A fost o experiență extraordinară! După finalizarea cursului continui să învăț poezii, să mă surprind cum pot rezona cu ele…M-am bucurat mult că am fost la o piesă de teatru împreună, că am legat puțin lumea mea cu cea a teatrului, că m-am simțit ca un copil dus de mână, învățat și apoi pus să își vadă rodul muncii. Da, foarte frumos!
M-am bucurat că parinții și prietenii mei m-au văzut facând ceva frumos și că le-a plăcut. Acest curs mi-a mai pus o cărămidă în eșafodajul fragil al increderii mele în sine, acea cărămidă că talentele mele trebuiesc arătate lumii și că au sens și aduc bine.
Cred că acest curs m-a ajutat să înțeleg puțin mai mult poezia și să o apreciez/pătrund mai mult/mai în detaliu, să simt mai mult și, implicit, să trăiesc emoțiile transmise de poezie. În același timp, m-a ajutat să îmi mai cresc puțin încrederea în propria persoană, mi-am demonstrat că pot să fac față emoțiilor, într-o măsură mai mare decât credeam, că e ok să ai emoții și nu e o rușine să le simți/arăți/transmiți . La început, cand am venit, eram într-o stare destul de proastă vis-à-vis de mine însămi, stare care s-a ameliorat simțitor și cred că într-o oarecare măsură, a contribuit și acest workshop J.
Trecerea „hotarului” – dacă ar fi să dau un titlu întregii experiențe Inorog Art, acesta ar fi. Pentru mine, a însemnat mai întâi de toate depășirea unei limite, aceea de a mă putea afla pe o scenă, de a-mi gestiona emoțiile, astfel încât să mă pot bucura de moment.
Emoție și memorie afectivă. E un curs pe care l-am trăit 100% și care mi-a pătruns în suflet.
Încredere și entuziasm. De la atelier la atelier, de la exercițiu la exercițiu, mi-am descoperit o parte, până atunci încă necunoscută, a încrederii în mine, iar participarea la spectacolul final a venit în mod firesc J.
Bucurie și conectare. Am cunoscut oameni foarte, foarte faini: Mona, Diana și Georgiana (echipa organizatoare) și colegii (de fapt, colegele – fiindcă s-a întâmplat să fim prima grupă alcătuită exclusiv din fete) și am simțit că am făcut acel „click” cu aceste persoane. Așteptam cu nerăbdare ziua atelierului, în fiecare săptămână :D.
Joacă și introspecție. Exercițiile propuse au fost insolite: m-am jucat (o joacă totuși de oameni mari 😉 ), am redevenit copil și în același timp am mai aflat câte ceva despre mine, într-o manieră la care nu mă așteptam.
Prezent și relaxare. Cred că aceste ateliere s-ar fi putut numi întru-câtva și ateliere de mindfulness, fiindcă cele mai multe exerciții presupuneau să fim cu totul acolo, atunci. Totodată, deși întâlnirile au fost dense și mereu depășeam cele două ore alocate, toate atelierele au fost extrem de relaxante și plăcute pentru mine. Recunosc, unele exerciții m-au „solicitat” încă de când Mona sau Diana ne explica ce urma să facem, dar după ce parcurgeam exercițiul aveam un cu totul alt tonus.
Libertate și autenticitate. Mi-a plăcut mult că Mona și Diana nu dau o rețetă universal valabilă, exercițiile și parcursul modulului sunt aceleași pentru întreaga grupă, dar fiecare este lăsat să descopere lucrurile în felul său. Am simțit că individualitatea și unicitatea fiecărui participant sunt privite cu blândețe și încurajate.
Mulțumesc din suflet, dragile mele Mona, Diana și Georgiana, pentru toate aceste luni petrecute împreună, pentru căldura, deschiderea și sufletele voastre minunate! Mă bucur că ne-am întâlnit! A fost cel mai fain curs la care am participat. Și mai vreau! 😀
Vă îmbrățisez cu mare drag,
R.G.
Am găsit aici ceea ce căutam demult, un loc unde emoția dictează, unde oamenii văd, simt și apreciază atunci când ești implicat cu sufletul în ceea ce faci. Am găsit oaza mea de relaxare, momentul meu de introspecție din fiecare săptămână…unde mi-am adus din nou aminte cine sunt eu și ce vreau să fiu în continuare.
Am început să scriu din nou…cine ar fi crezut…n-am mai scris din liceu sau mai scriam când nu mă simțeam bine dar niciodată când mă simțeam foarte bine.
Poate ar trebui să mai spun că poezia m-a intimidat mereu…acum simt că e o pasare și-mi face sufletul să zboare în locuri neștiute.
Incercați, visați și publicul vă va da înzecit oricât de mult ați putut vreodată spera.
Cu mult drag,
Cristina G.
Uneori nu ne găsim cuvintele să spunem ce simțim. Ai văzut, eu ieri am pierdut 3 versuri de cuvinte 😊…..Ai avut dreptate….a trecut într-o clipă….dar ce clipă….ce clipă….am simțit că trăiesc…dar cum vine asta? Eu până acum nu am trăit? Până acum nu am avut emoții, nu am plâns? Ba da, le-am făcut pe toate, însă abia acum am înțeles…..Am înțeles cât de frumoasă este emoția, cât de frumoase sunt lacrimile de fericire și dor în același timp….că nu avem nimic dacă nu ne avem pe noi, cei adevărați.
Un vis a devenit realitate…..un vis pus deoparte prea mult timp, și uite ce îndrăzneț acest vis, nu s-a lăsat până nu s-a împlinit!
Și hai să îți spun care a fost cel mai fericit moment….acela în care m-am blocat și am uitat ce trebuia să zic….pentru că atunci am simțit omul din mine, acel om perfect de imperfect, nu am simțit rușine, atunci a fost momentul meu…m-am acceptat pe mine, omul! Și dacă asta nu e realizare, atunci ce mai e pe lumea asta?
Cu drag,
Andreea T.
Mi-a reamintit că am nevoie din nou de expunere în fața unui public pentru a mă obișnui și a scăpa de emoții. M-au ajutat să înțeleg mai bine lumea teatrului – probabil de acum voi putea privi o piesă de teatru și prin alt filtru. M-au ajutat să fiu ceva mai atent la emoțiile pe care le am și să găsesc o cale de a le afișa, dacă doresc asta. Mi-au demostrat că pot stimula o emoție în ceilalți atunci când o simt eu puternic. M-au pus în contact cu oameni faini 🙂
Dorin
Pentru mine această experiență a însemnat un moment de respiro într-o viață agitată. Când veneam la cursuri pur și simplu mă decupam din viața mea și mă bucuram de prezent. Am avut bucuria de a întâlni oameni deosebiți, de la care am avut multe lucruri de învățat. Consider că varietatea noastră ca vârstă și ca experiențe diferite de viață a adus multă bogăție și ne-a hrănit și ne-a ajutat să avem perspective mai largi. Am apreciat foarte mult implicarea echipei (Mona, Diana și Georgiana). Consider că vă completați foarte frumos și ceea ce ați reușit să transmiteți a fost dăruire, implicare fără margini și multă bunătate, valori mai rar întâlnite în ultima vreme. M-ați surprins de fiecare dată cu ceva nou, inedit și cu felul cald în care ne-ați însoțit pe fiecare în drumul nostru. Consider că a fost un act de curaj din partea voastră să riscați să faceți un spectacol cu niște oameni care nu avuseseră contact cu teatrul și, și mai fain a fost că ne-ați acordat încrederea voastră, lucru care m-a mișcat foarte mult. Pe plan personal consider că aveam nevoie să mă găsesc pe mine printre niște oameni noi și să mă definesc pe mine într-un context diferit față de zona de confort. Aveam nevoie să mă exprim și ca cineva să aibă încredere și am primit asta de la voi, lucru pentru care vă mulțumesc! Am avut multe lucruri de învățat, m-am reconectat cu emoțiile și gândurile mele și am simțit bucuria de a fi, fără presiuni și fără așteptări. Vă mulțumesc și imi e dor de voi!
Ioana
“Pe mine cursurile de actorie m-au ajutat și să mă ancorez mai bine în prezent, să mă concentrez 100% pe ce am acum de făcut ACUM, fără să-mi fugă gândul în alte părți. De multe ori mă gândeam la anumite momente din trecut și pur și simplu nu mai găseam sensul să încerc acum…sau o făceam fără tragere de inimă, că oricum nu iese – asta era teoria…nu recunosc că era frică 🙂 Mai erau și multe momente în care îmi făceam atâtea scenarii în cap despre cum va fi ceva, încât ori amânam la nesfârșit și nu mă mai apucam, ori mă apucam cu niște așteptări nerealiste create de imaginația mea. Lucrul pe text și pe stări a făcut asta pentru mine, așa că am „furat” din curs și aplic și în viată. N-ai idee câte s-au simplificat !”
”Când am început cursurile eram într-o perioadă nu foarte roz din viața mea. Singurul lucru care imi revenea în minte era că am vrut la un moment dat să dau la teatru, dar nu am făcut-o. Simțeam cumva că în dorința aceasta sunt răspunsurile pentru mine. Și, într-o zi, au apărut “întâmplător” în fața mea aceste cursuri. Dar știu deja că nimic nu este întâmplător. Iar cursurile acestea mi-au salvat viața. Funcționam pentru familie și pentru societate, dar, când eram eu cu mine, mă dădeam cu greu jos din pat și uneori aș fi chiulit, nu doar de la repetiții, dar și din viața mea. Apoi, încet-încet, am văzut pe propria-mi piele cum mă simțeam după fiecare oră de curs, în care jucam, adică acționam. Și mă concentram pe rol și pe stările respective, iar toate celelalte dispăreau: grijile, gândurile, tristețea, golul. Și-atunci mă simțeam revigorată și plecam cu sufletul plin de la curs. Suflet plin care mă ținea și zilele următoare. Pentru mine, cursul acesta a fost mai mult decât pregătire pentru UNATC, a fost terapie curată. Dar nu venită din exterior, a fost terapia mea cu mine, am ajuns să mă cunosc mai bine, să îmi pot controla și exprima emoțiile, mi-am recăpătat încrederea în mine și am cunoscut oameni minunați, oameni pentru oameni și artă. ”
JoDe multe ori mă mințeam singură, fără să vreau neapărat, ci pentru că, în cazul meu, imaginația preceda cumva realitatea. Iar cursurile de actorie m-au ajutat să discern mai bine între sentimentele mele, căci regizorul, printre altele, e un fel de detector uman de minciuni, așa că știa dacă eu, trăind o stare, o transmiteam sau nu, practic dacă (mă) mințeam sau nu. Totul a devenit mai clar în viața mea și nu mă așteptam să se întâmple asta la niște cursuri de actorie. Cursul acesta m-a ajutat nu doar să devin o actriță mai bună, ci m-a ajutat enorm să mă cunosc mai bine pe mine însămi”.
Adi
Frica de a vorbi în public, pe care o am demult de tot, mă făcea să cred că eu nu aș putea sta pe o scenă, că nu aș avea orice-ul necesar pentru a vorbi în fața unor oameni atenți la mine. Mereu m-au speriat prezentările și abia așteptam să se termine. Cu voi am descoperit că e ok, că frica nu înseamnă că nu poți face lucrul ăla, ca ea o să fie mereu acolo, dar că își pierde intensitatea și că ajungi cumva să nu vrei să fugi de pe scenă, ci să stai și să te bucuri de experiență.
De vorbit, tot repede vorbesc :)) E greu de schimbat asta.
A mai fost ceva ce pe mine personal m-a ajutat. Într-o perioadă în care emoțiile mă copleșeau, și tocmai pentru că nu erau d-alea plăcute, cumva tindeam să le resping și să mă blamez că le simt așa intens “de ce nu sunt mai puternică?”. Mediul de la voi încuraja manifestarea emoției și cumva m-a ajutat să fac eu pace cu mine că simt așa cum simt, că sunt așa cum sunt 🙂 Și că nu e nimic rău în asta.
Mi-a placut mult lucrul cu voi, încurajările primite, interacțiunea cu fetele. Atelierele mă relaxau și mă extrăgeau din gândurile cotidiene. Am mai practicat respirația ca formă de relaxare când mă mai apucă anxietatea. Sunt ceva mai atentă acum și dacă văd că debitul meu verbal l-ar putea debusola pe interlocutor, o iau mai încet.
Vă mulțumesc mult pentru experiența oferită! Cred sincer că oricine ar beneficia de pe urma unui astfel de curs!
Cu drag,
Cătălina
Mi-a plăcut foarte mult deschiderea cu care ați lucrat cu noi și susținerea pe care am primit-o încă de la începutul cursului. Mă bucur că am avut posibilitatea să întâlnesc aici oameni pozitivi, deschiși și sinceri cu care am putut forma o legatătură emoțională destul de puternică, zic eu.
Am învățat în primul rând să am mai mult curaj, am învățat cum să pot vorbi mai tare – și acum lumea chiar înțelege ce zic :)))
Am învătat că emoțiile nu trebuiesc ascunse, fiindcă există o frumusețe aparte în ele, acestea nefiind un semn de vulnerabilitate, ci, din contră, te fac mai puternic.
Am reusit să mă redescopăr, am învățat să am mai multă încredere în mine, am fost suprinsă de feedback-ul vostru și al colegilor și așa am înțeles că pot mult mai mult decât credeam inițial.
Cursul m-a ajutat să înțeleg și mai bine că fiecare dintre noi avem la bază aceleași temeri, că nu suntem suficient de buni, că alții ne privesc doar ca să ne judece, când de fapt nu e deloc așa.
Îmi e mult mai ușor acum să mă relaxez si să îmi golesc mintea, mă bucur mai mult de fiecare moment și chiar am o mai mare atenție la detalii (aș putea cu ușurință să îți descriu cum mi-am lăsat fiecare lucru în cameră de dimineață sau ce am văzut în drum spre muncă :)) )
Călătoria de 3 luni pe care am parcurs-o împreună a contat foarte mult pentru mine. 🙂 M-a ajutat să fiu mai încrezătoare, cel puțin asta simt acum, să-mi controlez mai bine emoțiile, să-mi exprim mai bine stările, să fiu conectată la ce se întâmplă în prezent, să mă gândesc mai mult la mine.
Mi-ați plăcut mult voi 3, sunteți minunate, ne-ați îndrumat cu multă căldură și mi-ați transmis o groază de stări (voi și colegii): am râs mult, am plâns, m-am bucurat, m-am temut, am fost emoționată, entuziasmată, deschisă, conectată, am iubit, într-un cuvânt, am trăit!
Am așteptat fiecare zi de miercuri cu entuziasm și, la sfârșitul ultimului atelier, am realizat cât de mult m-am atașat de echipă și cât de mult îmi veți lipsi cu toții.
Mulțumesc din suflet pentru toată experiența minunată pe care mi-ați oferit-o!
Vă îmbrățișez cu drag,
Marina D.
Pentru mine acest curs a fost o gură de aer proaspat, mi-am reamintit că sunt vie, că suntem vii, că suntem frumoși, că dincolo de această interacțiune cotidiană banală ne putem reaminti cine suntem cu adevărat și ce contează cu adevărat, că lumea e frumoasă și chiar și atunci când nu e, noi nu pentru ea trăim, că mai poți avea fluturi în stomac și după 12 ani lângă el, că stă în puterea noastră să sădim emoții în cei din jurul nostru și în noi înșine, că energia pe care o dăm se întoarce înzecit înapoi.
Am dormit 4 ore în noaptea de după spectacol și a doua zi eram plină de energie și radiam, am mers la job zâmbind, m-am plimbat pe străzi ascultând muzică, am retrăit iar și iar povestea piesei.
Recomand tuturor această călătorie interioară, nu e ușoară și nu o poți accepta din prima, dar odată ce am îmbrățisat-o, sper eu să rămânem prieteni pe veci.
Nu cred ca aș schimba nimic la acest curs, fiecare are ritmul lui și momentul lui, lucrurile neputând fi forțate. Am râs mult, dar nu era râsul meu, am plâns spre final deblocând ceva interzis în mine.
Vă mulțumesc din tot sufletul pentru facilitarea acestui proces minunat de cunoaștere, înțelegere și schimbare.
Elena
Mi-a plăcut în primul rând că am cunoscut oameni noi, fiecare cât a lăsat să se întrevadă, diferiți și totuși atât de asemănători… Oameni frumoși alături de care am făcut această călătorie, faină și nu ușoară, către noi…Mi-a plăcut cum am fost îndrumați, sfaturile primite de la fiecare din voi trei. Mi-a placut că am aflat și am experimentat ceva din viața de actor, că am intrat un pic în spatele scenei, am văzut un pic și ce înseamnă regie. Cu siguranță acum o să ne uităm altfel la o piesă de teatru sau la un film.
Ca impact: Da a avut, are. Noi venind în cuplu la curs a fost un pic altfel, față de ceilalți. In final am putut să abordăm și genul ăsta mai declarativ de poezie, “Parisul noaptea” și cea a Elenei, pe care sa ni le zicem unul altuia.
Dupa cursul și spectacolele din final, am regăsit cumva ceea ce am pierdut de-a lungul timpului, avem ceva anișori împreună. Am regăsit emoția, fiorul de la începuturile relației. Mulțumim pentru ocazia creată prin cursul ăsta!
Pe mine personal, m-a ajutat să mă apropii un pic mai mult de poezie, să vad un pic mai mult față de ce am studiat în școală, să percep un pic mai mult din emoție, să-mi dau voie să simt mai mult.
Mulțumesc colegilor și vouă pentru poeziile frumoase aduse în fața noastră, pentru emoțiile transmise și trăite. Poate că de acum o să mai citesc câte o poezie, în mod sigur pe cele din spectacol o să le caut să le recitesc pe îndelete.
Am scris versurile astea, mai devreme, în metrou, când mă gândeam la întâlnirea cu noi și dintre noi. Așa, ca feedback și ca /cu recunoștință❤️
…
Doar o fugă cu iz de rouă
Desparte inevitabila întâlnire.
A mea cu mine, a ta cu tine,
A soarelui cu luna, a țărmului cu marea.
E nevoie să te pierzi puțin
Ca să te întâlnești cu tine.
E nevoie să strălucești în întuneric
Ca să îmblânzești lumina.
E nevoie să treci prin iubirile pierdute
Ca să regăsești iubirea pentru tine.
E nevoie să arzi teama și durerea
Ca ele să-ți devină candelă.
E nevoie de lacrimi și dor
Ca să fii liber, râzând.
E nevoie să fii suspendat
Între pământ și cer
Ca să privești adânc în tine.
E nevoie să renunți la iluzia separării
Ca să te simți conectat la
Iarbă, melci, strămoși, anemone sau stele.
E nevoie să uiți de timp
Ca să fii în prezent.
Și, întâlnindu-te cu tine,
Aici, în prezent,
Să devii respirație, cuvânt,
emoție, tăcere.
Toate acestea și mult mai multe.
Aceste cursuri m-au ajutat să-mi conștientizez mai bine emoțiile și să le accept. Am învățat că emoțiile îmi oferă valoare umană și astfel reușesc să mă exprim mai liber și mai clar în viața de zi cu zi. Cumva mă conectez mai bine și cu oamenii din jurul meu și am și mai multă încredere în mine. Georgiana S.
M-am tot gândit cum să aranjez aceste gânduri deoarece a fost o experiență incomparabilă cu altele din trecut din domeniul dezvoltării personale.
Au fost 4 luni frumoase și pline de lucruri noi, tehnici interesante, prezentate într-un mod distractiv și aplicabile în general, în viață, nu doar în scopul actoriei, fapt care mi-a depășit așteptările. Cred că este extraordinar cum mici chestii, pe care nici nu le mai conștientizăm în viața de zi cu zi, ne pot schimba starea – printre exemple sunt postura și respirația corectă.
Mi-a făcut mare placere să vă cunosc, să am ocazia să petrec acest timp cu voi și să învăț de la voi. Exercițiile pe care le-am făcut împreună au fost amuzante și au atins laturi ale mele pe care nu le explorasem până acum. Recunosc, nu mă regăsesc în toate și nu mă simt confortabil în unele momente (includ aici unele dintre exercițiile de improvizație), dar partea bună este că am conștientizat acest lucru și stiu unde să lucrez, dacă voi decide să schimb asta.
În concluzie, a fost o experiență extraordinara, plina de oameni cu suflet mare, lucruri noi, interesante, distractive si eliberatoare 🙂
Cu această ocazie, VĂ MULȚUMESC!
Mi-a placut foarte mult metoda, îndrumările din aproape în aproape, răbdarea avută cu fiecare în parte, încurajările acordate. Fiecare întâlnire îți lasă sentimentul că e pentru tine și despre tine – nu sunt doar simple exerciții sau aceleași jocuri – samurai- ca să treacă timpul. E un antrenament pentru suflet, susținut cu încredere că fiecare va trece linia de finish, indiferent cum ia startul, indiferent de câte ori rămâne în urmă, indiferent de cât de împiedicat e pe parcurs.
Surprinzător sau nu, e foarte ușor să fii funcțional în viața de zi cu zi, fără a arăta că în relația cu tine ești pe câmpul de luptă. Conflictual și neîndurător, tiran, încarcerat în asocieri despre ce ar trebui să fii și nu ești. Dar pentru a fi ceea ce ești, de fapt, e nevoie de blândețe și susținere. Ăsta e impactul cursurilor – primești atâta susținere încat înveți să ți-o acorzi, chiar dacă greșești sau te încurci. Din tiran iți redevii prieten pentru că așa ești tratat, ca un prieten care nu e nevoie să dea explicații pentru ce crede că nu poate sau care nu e nevoit să se scuze că e așa cum e într-un anumit moment al vieții sale. Ești văzut dincolo de neputințele impuse și dincolo de încăpățânări. Și ajungi să mai și râzi și să te uimești tu pe tine și să începi să fii tu, liber, pentru că îți dai seama că tu ești inorogul în care ai ales la un moment dat să nu mai crezi. Și e foarte mișto să te regăsești.
Pentru mine cursul și-a atins scopul, m-a ajutat să-mi controlez emoțiile și să-mi îmbunătațesc discursul. Nu aș fi crezut înainte că-mi pot susține vocea având emoții atât de mari, cum s-a întâmplat în spectacol. Mi-am înfruntat frica de a vorbi in public și am învățat și cum pot să încarc cu emoție ceea ce spun, astfel încât să nu fie doar vorbe. În concluzie, a fost o experiență pe care mă bucur că am trăit-o. Vă felicit pe toate, e grozav ceea ce faceți!
Acest curs m-a ajutat foarte mult! Înainte, atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi, îmi inhibam emoţiile, îmi era frică de ele. Acum am început să învăţ cum să le folosesc şi să le dăruiesc. Am redescoperit teatrul, îl pierdusem cumva din copilărie când obişnuiam să am duc în fiecare aproape în fiecare săptămână la câte o piesă de teatru. Apoi, după 18 ani, am renunţat, fără să ştiu de ce… comoditate etc. Cred că voi relua acel obicei.
Simt că acest curs a venit într-un moment în care aveam nevoie de tot ce s-a întâmplat, de întâlnirile, discuțiile, jocurile și improvizațiile noastre. Partea cea mai frumoasă este că acum privesc poezia cu alți ochi și îmi dau seama că pentru a o spune nu este nevoie de intonație, ci de starea potrivită. În final simt că acest curs a însemnat ceva pentru mine, pentru că timp de câteva luni m-a ținut conectată și mi-a deschis simțirile într-un mod aparte.
A fost o experiență extraordinară! După finalizarea cursului continui să învăț poezii, să mă surprind cum pot rezona cu ele…M-am bucurat mult că am fost la o piesă de teatru împreună, că am legat puțin lumea mea cu cea a teatrului, că m-am simțit ca un copil dus de mână, învățat și apoi pus să își vadă rodul muncii. Da, foarte frumos!
M-am bucurat că parinții și prietenii mei m-au văzut facând ceva frumos și că le-a plăcut. Acest curs mi-a mai pus o cărămidă în eșafodajul fragil al increderii mele în sine, acea cărămidă că talentele mele trebuiesc arătate lumii și că au sens și aduc bine.
Cred că acest curs m-a ajutat să înțeleg puțin mai mult poezia și să o apreciez/pătrund mai mult/mai în detaliu, să simt mai mult și, implicit, să trăiesc emoțiile transmise de poezie. În același timp, m-a ajutat să îmi mai cresc puțin încrederea în propria persoană, mi-am demonstrat că pot să fac față emoțiilor, într-o măsură mai mare decât credeam, că e ok să ai emoții și nu e o rușine să le simți/arăți/transmiți . La început, cand am venit, eram într-o stare destul de proastă vis-à-vis de mine însămi, stare care s-a ameliorat simțitor și cred că într-o oarecare măsură, a contribuit și acest workshop J.
Trecerea „hotarului” – dacă ar fi să dau un titlu întregii experiențe Inorog Art, acesta ar fi. Pentru mine, a însemnat mai întâi de toate depășirea unei limite, aceea de a mă putea afla pe o scenă, de a-mi gestiona emoțiile, astfel încât să mă pot bucura de moment.
Emoție și memorie afectivă. E un curs pe care l-am trăit 100% și care mi-a pătruns în suflet.
Încredere și entuziasm. De la atelier la atelier, de la exercițiu la exercițiu, mi-am descoperit o parte, până atunci încă necunoscută, a încrederii în mine, iar participarea la spectacolul final a venit în mod firesc J.
Bucurie și conectare. Am cunoscut oameni foarte, foarte faini: Mona, Diana și Georgiana (echipa organizatoare) și colegii (de fapt, colegele – fiindcă s-a întâmplat să fim prima grupă alcătuită exclusiv din fete) și am simțit că am făcut acel „click” cu aceste persoane. Așteptam cu nerăbdare ziua atelierului, în fiecare săptămână :D.
Joacă și introspecție. Exercițiile propuse au fost insolite: m-am jucat (o joacă totuși de oameni mari 😉 ), am redevenit copil și în același timp am mai aflat câte ceva despre mine, într-o manieră la care nu mă așteptam.
Prezent și relaxare. Cred că aceste ateliere s-ar fi putut numi întru-câtva și ateliere de mindfulness, fiindcă cele mai multe exerciții presupuneau să fim cu totul acolo, atunci. Totodată, deși întâlnirile au fost dense și mereu depășeam cele două ore alocate, toate atelierele au fost extrem de relaxante și plăcute pentru mine. Recunosc, unele exerciții m-au „solicitat” încă de când Mona sau Diana ne explica ce urma să facem, dar după ce parcurgeam exercițiul aveam un cu totul alt tonus.
Libertate și autenticitate. Mi-a plăcut mult că Mona și Diana nu dau o rețetă universal valabilă, exercițiile și parcursul modulului sunt aceleași pentru întreaga grupă, dar fiecare este lăsat să descopere lucrurile în felul său. Am simțit că individualitatea și unicitatea fiecărui participant sunt privite cu blândețe și încurajate.
Mulțumesc din suflet, dragile mele Mona, Diana și Georgiana, pentru toate aceste luni petrecute împreună, pentru căldura, deschiderea și sufletele voastre minunate! Mă bucur că ne-am întâlnit! A fost cel mai fain curs la care am participat. Și mai vreau! 😀
Vă îmbrățisez cu mare drag,
R.G.
Am găsit aici ceea ce căutam demult, un loc unde emoția dictează, unde oamenii văd, simt și apreciază atunci când ești implicat cu sufletul în ceea ce faci. Am găsit oaza mea de relaxare, momentul meu de introspecție din fiecare săptămână…unde mi-am adus din nou aminte cine sunt eu și ce vreau să fiu în continuare.
Am început să scriu din nou…cine ar fi crezut…n-am mai scris din liceu sau mai scriam când nu mă simțeam bine dar niciodată când mă simțeam foarte bine.
Poate ar trebui să mai spun că poezia m-a intimidat mereu…acum simt că e o pasare și-mi face sufletul să zboare în locuri neștiute.
Incercați, visați și publicul vă va da înzecit oricât de mult ați putut vreodată spera.
Cu mult drag,
Cristina G.
Uneori nu ne găsim cuvintele să spunem ce simțim. Ai văzut, eu ieri am pierdut 3 versuri de cuvinte 😊…..Ai avut dreptate….a trecut într-o clipă….dar ce clipă….ce clipă….am simțit că trăiesc…dar cum vine asta? Eu până acum nu am trăit? Până acum nu am avut emoții, nu am plâns? Ba da, le-am făcut pe toate, însă abia acum am înțeles…..Am înțeles cât de frumoasă este emoția, cât de frumoase sunt lacrimile de fericire și dor în același timp….că nu avem nimic dacă nu ne avem pe noi, cei adevărați.
Un vis a devenit realitate…..un vis pus deoparte prea mult timp, și uite ce îndrăzneț acest vis, nu s-a lăsat până nu s-a împlinit!
Și hai să îți spun care a fost cel mai fericit moment….acela în care m-am blocat și am uitat ce trebuia să zic….pentru că atunci am simțit omul din mine, acel om perfect de imperfect, nu am simțit rușine, atunci a fost momentul meu…m-am acceptat pe mine, omul! Și dacă asta nu e realizare, atunci ce mai e pe lumea asta?
Cu drag,
Andreea T.
Mi-a reamintit că am nevoie din nou de expunere în fața unui public pentru a mă obișnui și a scăpa de emoții. M-au ajutat să înțeleg mai bine lumea teatrului – probabil de acum voi putea privi o piesă de teatru și prin alt filtru. M-au ajutat să fiu ceva mai atent la emoțiile pe care le am și să găsesc o cale de a le afișa, dacă doresc asta. Mi-au demostrat că pot stimula o emoție în ceilalți atunci când o simt eu puternic. M-au pus în contact cu oameni faini 🙂
Dorin
Pentru mine această experiență a însemnat un moment de respiro într-o viață agitată. Când veneam la cursuri pur și simplu mă decupam din viața mea și mă bucuram de prezent. Am avut bucuria de a întâlni oameni deosebiți, de la care am avut multe lucruri de învățat. Consider că varietatea noastră ca vârstă și ca experiențe diferite de viață a adus multă bogăție și ne-a hrănit și ne-a ajutat să avem perspective mai largi. Am apreciat foarte mult implicarea echipei (Mona, Diana și Georgiana). Consider că vă completați foarte frumos și ceea ce ați reușit să transmiteți a fost dăruire, implicare fără margini și multă bunătate, valori mai rar întâlnite în ultima vreme. M-ați surprins de fiecare dată cu ceva nou, inedit și cu felul cald în care ne-ați însoțit pe fiecare în drumul nostru. Consider că a fost un act de curaj din partea voastră să riscați să faceți un spectacol cu niște oameni care nu avuseseră contact cu teatrul și, și mai fain a fost că ne-ați acordat încrederea voastră, lucru care m-a mișcat foarte mult. Pe plan personal consider că aveam nevoie să mă găsesc pe mine printre niște oameni noi și să mă definesc pe mine într-un context diferit față de zona de confort. Aveam nevoie să mă exprim și ca cineva să aibă încredere și am primit asta de la voi, lucru pentru care vă mulțumesc! Am avut multe lucruri de învățat, m-am reconectat cu emoțiile și gândurile mele și am simțit bucuria de a fi, fără presiuni și fără așteptări. Vă mulțumesc și imi e dor de voi!
Ioana
“Pe mine cursurile de actorie m-au ajutat și să mă ancorez mai bine în prezent, să mă concentrez 100% pe ce am acum de făcut ACUM, fără să-mi fugă gândul în alte părți. De multe ori mă gândeam la anumite momente din trecut și pur și simplu nu mai găseam sensul să încerc acum…sau o făceam fără tragere de inimă, că oricum nu iese – asta era teoria…nu recunosc că era frică 🙂 Mai erau și multe momente în care îmi făceam atâtea scenarii în cap despre cum va fi ceva, încât ori amânam la nesfârșit și nu mă mai apucam, ori mă apucam cu niște așteptări nerealiste create de imaginația mea. Lucrul pe text și pe stări a făcut asta pentru mine, așa că am „furat” din curs și aplic și în viată. N-ai idee câte s-au simplificat !”
”Când am început cursurile eram într-o perioadă nu foarte roz din viața mea. Singurul lucru care imi revenea în minte era că am vrut la un moment dat să dau la teatru, dar nu am făcut-o. Simțeam cumva că în dorința aceasta sunt răspunsurile pentru mine. Și, într-o zi, au apărut “întâmplător” în fața mea aceste cursuri. Dar știu deja că nimic nu este întâmplător. Iar cursurile acestea mi-au salvat viața. Funcționam pentru familie și pentru societate, dar, când eram eu cu mine, mă dădeam cu greu jos din pat și uneori aș fi chiulit, nu doar de la repetiții, dar și din viața mea. Apoi, încet-încet, am văzut pe propria-mi piele cum mă simțeam după fiecare oră de curs, în care jucam, adică acționam. Și mă concentram pe rol și pe stările respective, iar toate celelalte dispăreau: grijile, gândurile, tristețea, golul. Și-atunci mă simțeam revigorată și plecam cu sufletul plin de la curs. Suflet plin care mă ținea și zilele următoare. Pentru mine, cursul acesta a fost mai mult decât pregătire pentru UNATC, a fost terapie curată. Dar nu venită din exterior, a fost terapia mea cu mine, am ajuns să mă cunosc mai bine, să îmi pot controla și exprima emoțiile, mi-am recăpătat încrederea în mine și am cunoscut oameni minunați, oameni pentru oameni și artă. ”
De multe ori mă mințeam singură, fără să vreau neapărat, ci pentru că, în cazul meu, imaginația preceda cumva realitatea. Iar cursurile de actorie m-au ajutat să discern mai bine între sentimentele mele, căci regizorul, printre altele, e un fel de detector uman de minciuni, așa că știa dacă eu, trăind o stare, o transmiteam sau nu, practic dacă (mă) mințeam sau nu. Totul a devenit mai clar în viața mea și nu mă așteptam să se întâmple asta la niște cursuri de actorie. Cursul acesta m-a ajutat nu doar să devin o actriță mai bună, ci m-a ajutat enorm să mă cunosc mai bine pe mine însămi”.