Jo

Când am început cursurile eram într-o perioadă nu foarte roz din viața mea. Singurul lucru care imi revenea în minte era că am vrut la un moment dat să dau la teatru, dar nu am făcut-o. Simțeam cumva că în dorința aceasta sunt răspunsurile pentru mine. Și, într-o zi, au apărut “întâmplător” în fața mea aceste cursuri. Dar știu deja că nimic nu este întâmplător. Iar cursurile acestea mi-au salvat viața. Funcționam pentru familie și pentru societate, dar, când eram eu cu mine, mă dădeam cu greu jos din pat și uneori aș fi chiulit, nu doar de la repetiții, dar și din viața mea. Apoi, încet-încet, am văzut pe propria-mi piele cum mă simțeam după fiecare oră de curs, în care jucam, adică acționam. Și  mă concentram pe rol și pe stările respective, iar toate celelalte dispăreau: grijile, gândurile, tristețea, golul. Și-atunci mă simțeam revigorată și plecam cu sufletul plin de la curs. Suflet plin care mă ținea și zilele următoare. Pentru mine, cursul acesta a fost mai mult decât pregătire pentru UNATC, a fost terapie curată. Dar nu venită din exterior, a fost terapia mea cu mine, am ajuns să mă cunosc mai bine, să îmi pot controla și exprima emoțiile, mi-am recăpătat încrederea în mine și am cunoscut oameni minunați, oameni pentru oameni și artă.