Vise – păpădii – de Andreea Cazacu

fiecare om are o poveste.

 

interesantă desigur.

atâta timp cât o asculți.

atâta timp cât îți pui sufletul la ureche

că să auzi cum trebuie.

fiecare om are frici.

și conștient sau nu

se lasă condus de ele.

fiecare om are vise.

și conștient sau nu

și le îngroapă într-un azi

comod.

de ce să dăm comoditatea din mână

pentru visul de pe gard?

până la urmă e doar un vis.

nimic concret.

fiecare om are o viață

și conștient sau nu

îi scapă printre degete

pentru că visele de pe gard

se ofilesc așteptând

mâna care să le culeagă.

și pe tine să sufli în ele

ca în păpădie,

să se împrăștie în mii de

tărâmuri neexplorate

și versiuni de tu pe care

le visezi în șoaptă,

de câte ori se face puțină liniște

în jur.