Cât de mult aştept eu vara
Perpelindu-mă aici
Să se isprăvească şcoala
Să plec iute la bunici.
La bunicii de la ţară
Unde, de când eram mică,
Merg în fiecare vară
Să mă zbenguiesc un pic.
Pe la ei e verde totul
Şi pe deal şi pe câmpie
Când adie uşor vântul
Inspir puf de păpădie.
Mă trezesc de dimineaţă
Şi bunica-mi dă mâncare
Sunt atentă la ce mă-nvaţă
Apoi ies în graba mare.
Animalele din curte
Par mereu nerăbdătoare,
Chiar dacă sunt foarte multe,
Să mă joc cu fiecare.
Adun ouă din cuibare
Aşezându-le în coş,
Cred că şi de-aş fi mai mare
Mi-ar fi frică de cocoş.
A venit la noi poştaşul
Cu o geantă în spinare
Să-l anunţe pe bunicul
Că i-a sosit o scrisoare.
A trecut pe lângă mine
Bunicului să i-o dea
Nu cred că veştile-s bune
Vine tata să mă ia!