Mereu mi se-ntâmplă-n octombrie
Când ploaia pe geam o ascult:
Mi-e mâhnire de mine, cea de acum,
Mi-e dor de mine, cea de demult.
Mereu pornești în mine-n octombrie
Suflet bântuit de amintiri și năluci:
Pe ce drum trebuie să mergi?
Pe ce cărări ai dori să apuci?
Mi-e greu, tot mai greu în octombrie
E toamnă, e vânt, e la fel, e târziu:
Mă simt împărțită între mine și mine,
Între ce sunt și ce-aș dori să fiu.
Mereu mi se-ntâmplă-n octombrie
Când ploaia m-atinge dușman:
Mi-e dor de mine, cea de acum,
Mi-e mâhnire de mine, cea de peste un an.