Șterge-mă din telefonul tău – de Marius Tucă

Şterge-mă din telefonul tău,

Acolo unde eram pune o liniuţă

Sau poate un semn de întrebare

Pentru toate întrebările la care

Nu ţi-am răspuns sau n-am vrut

Sau mai bine pune un punct

Un punct şi de la capăt cu altul,

Şterge-mă din telefonul tău,

Iar dacă printr-o întâmplare

Te-aş suna, pune-l să tacă

Să tacă frumos, deplin şi îndelung

Să nici nu ştii că te-am sunat

Aşa am să devin un apel ratat

Fără sunet, fără melodie,

Şterge-mă din telefonul tău

Şi aşa nu mai sunt demult acolo

Rămăsesem un număr şi atât

S-a dus vremea, a trecut

Când odată cu numele meu

Ţi se aprindea sufletul

Şi aveai lumea la picioare,

Şterge-mă din telefonul tău

Nu pentru azi, pentru totdeauna

N-am ce să mai caut pe-acolo

Ca un număr rătăcit şi rătăcitor

Un număr al tuturor şi al nimănui

De parcă nu ţi-aş fi spus

Că eu sunt numărul tău,

Şterge-mă din telefonul tău,

Lasă un loc liber, fără nimic

Ca un spaţiu gol, necompletat

Şi atunci când îţi va fi greu

Selectează-l şi apasă pe el

O să sune întruna, la nesfârşit,

Numărul tău l-am divertat

Spre o planetă pustie, ca şi sufletul tău.