Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut două drumuri:
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
(După toate regulile simetriei.)
Am stat,
Am făcut ochii mici.
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers.
De prisos să mai dau amănunte.
Și, după aceea, în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stânga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, făra măcar să-mi fac vânt,
Grămadă cu mine în cea din stânga,
Care nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! – mi-am zis –
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, mare drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toată ființa
Celui din dreapta. Tot asa,
Celălalt trebuia acum, celălalt.
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mâna mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeală…
Și iată în fața mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.