O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căznește-te, fură, surpă și omoară
Îți trebuiesc putere și comoară
Îți trebuiesc palate și veșminte
Să-ți zacă-n ele hoit și oseminte.
Morminte, omule, morminte.
Avidă, mâna ta se strânge
Storci aur și se scurge sânge
Nădejde, sânge, har, ca un burete
Le soarbe aurul cu sete
Și-n beciul tău zidit îngheață
Neprihănita oamenilor viață
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.
Îmi e rușine, omule, îmi e rușine.