Nerăspunsul – de Marius Tucă

Ce-mi place indiferenţa ta, tăcerea, nerăspunsul

Sunt materiile mele, sunt profesor de ele,

Le-am predat şi le mai predau

Odată cu seducţia, cu abandonul,

Dar e important că eşti, până la urmă,

Chiar dacă ai un rol atât de mic

Va fi un semn de slăbiciune

Să-mi răspunzi fie şi monosilabic

Cu atât mai mult să te arăţi,

Să-mi vorbeşti, să ne spunem pe nume,

Doamne fereşte să mă cauţi

Aşa că merg mai departe pe mâna ta,

Pe autismul tău, pe indiferenţa ta

Pe nerăspunsul tău, nu mă dezamăgi,

Te rog.