De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos? – Tu nu știi, oare,
Că-s mic și eu și ca mă doare? –
De ce mă strângi așa de rău?
Copil ca tine sunt și eu,
Și-mi place să mă joc si mie;
Și milă trebuie să-ți fie,
De spaima și de plânsul meu!
De ce să vrei să mă omori?…
Că am și eu părinți ca tine;
Și-ar plânge mama după mine,
Și-ar plânge bietele surori!…
Și-ar plânge tata mult de tot,
Căci am trăit abia trei zile!…
Îndură-te de ei, copile,
Și lasă-mă, că nu mai pot!…