Bătrânii și morții
Sunt tonici,
E reconfortant să-i privești:
Ei sunt bătrâni, nu tu,
Ei îndeplinesc acțiunea de morți,
Nu tu.
Cei mai mulți copii
Sunt puși la cale
După vreo moarte năprasnică,
După cine știe a cui înmormântare,
Simt o dorință nebună iubiții
Să fie vii.
Iar când nimeni
Nu pleacă dintre noi,
Oamenii privesc îngrijorați cerul.
Dacă pică vreo stea
Înseamnă că pot face și ei liniștiți
Patul.
Cine-o fi murit
La nașterea mea? –
Să se-ntrebe-acum fiecare.