fără titlu – de Andreea Cazacu

am intrat în mare

ca la spovedanie,

cu sufletul plecat.

numai ei i le pot spune

pe toate.

numai ea le spală

cu valuri leneșe

mereu egale.

cu oamenii în schimb

e diferit.

ei țin minte,

măsoară, cântăresc.

caricaturi ciudate

cu crizanteme pulsânde

prinse în piept,

cum își mai plâng ei soarta

când li se scutură petalele

a toamnă.