Eu… – de Irina Binder

Am fost altfel decât s-a văzut…

Nu oricine-a vrut să mă cunoască.

Iar de unii, care, să mă ştie-au vrut

Eu m-am protejat purtând o mască.

 

Am iubit pe cine nu m-a vrut

Şi am părăsit pe cine m-a iubit

Am greşit cui nu m-ar fi rănit

Şi-am iertat pe cine n-a greşit

 

Am găsit ce nu am căutat

Şi am căutat ce e de negăsit

Am crezut în ce n-a existat

Şi de adevăr prea des m-am îndoit.

 

Mi-au fost refuzate multe vise

Dar coșmarurile s-au adeverit

Mi-a fost dat să bat la uși inchise

Însa-n viața mea pe-oricine am primit

 

Am plâns în momente fericite

Și-am râs când sufletu-mi plângea

Am șoptit când îmi venea să urlu

Și-am urlat când vocea mea șoptea

 

Am pierdut ce-a fost mai de valoare

Și-am câștigat ce nu mi-a trebuit

Am păstrat comori imaginare

Iar ce-a fost de preț am risipit

 

N-am crezut și totuși am primit

Bune, rele, toate le-am cărat.

Ce-a fost gratis prea scump am plătit

Ce-a fost scump mi-a fost ușor iertat.

 

Am mers drept pe căi întortocheate

Și m-am rătăcit ades pe drumuri line

M-am pierdut de multe ori, departe

Dar mereu am găsit drumul către mine

 

Aveam totul când n-aveam nimic

Și-am dus lipsuri când aveam de toate

Am fost moartă, chiar de am trăit

Și-am fost vie când eram pe moarte…

 

Am ales ce-a fost mai rău din bune

Mi s-a dat ce-a fost mai bun din rău

M-am pierdut și regăsit în mine

Dar am îndraznit ca să fiu EU…

mereu!