Ceva ca rugăciunea – de Marin Sorescu

Nu ştiu ce am,

Că nu dorm când dorm

Nu ştiu ce am,

Că nu sunt treaz,

Când stau de veghe.

 

Nu ştiu ce am,

Că nu ajung nicăieri,

Când merg.

 

Nu ştiu ce am,

Că stând pe loc

Sunt, hăt, departe.

 

Doamne, din ce fel de humă

M-ai luat în palmele tale calde

Şi cu ce fel de salivă

Ai amestecat şi-ai frământat huma-mi?

 

De nu ştiu ce am

Că exist,

Nu ştiu ce am

Că nu mai am nimic,

Decât pe tine.