Cafeaua de dimineață – de Jacques Prevert

El şi-a pus cafeaua

liniştit în ceaşcă,

laptele l-a pus

în ceaşca de cafea,

zahărul l-a pus

în cafeaua cu lapte

şi cu linguriţa

l-a amestecat.

 

a băut cafeaua,

ceaşca a lăsat

fără să-mi vorbească.

a scos o ţigară,

a fumat tăcut,

s-a jucat cu fumul

– cercuri a făcut –

a pus, calm,

tot scrumul

într-o scrumieră

 

fără să-mi vorbească.

fără să mă privească.

 

şi s-a ridicat,

şi-a pus pălăria

cu un gest distrat,

şi-a luat pe umeri

mantaua de ploaie,

pentru că ploua,

apoi a plecat.

a plecat în ploaie

 

fără să-mi vorbească.

fără să mă privească.

 

(şi atunci mi-am strâns

fruntea grea în palme

şi am plâns…

am plâns…)