Sunt eu de vină, mamă,
Sunt eu de vin-acum ?
El m-a-ntâlnit odată
În zori de zi pe drum ;
Glumind m-a strâns de mână,
Şi ce-i dacă m-a strâns ?
Sunt eu copilă mică,
Să-mi fac din glumă plâns ?
Era să-l las, măicuţă,
Cu gluma şi să tac,
Era să ţip obraznic,
Ori ce era să fac ?
Şi tot pe mine, biata,
Şi vină, şi ponos !
Eram chemaţi la nuntă
Şi n-aveam brâu frumos,
Că n-ai voit să-mi cumperi,
Dar el mi-a cumpărat.
Şi ce-i un brâu ? Şi-n urmă,
Eu nici nu l-am rugat.
Era să merg la nuntă
Ca cei din neam sărac,
Să fiu de râs în lume ?
Ori ce era să fac ?
De ce-mi arunci tu vina,
Tot vină cu păcat ?
El m-a oprit în cale
Pe lunci şi m-a-ntrebat :
Pe unde-i bietul tata ?
Şi-i vesel, sănătos ?
Şi m-a-ntrebat de tine,
Aşa de prietenos.
De bine când mă-ntreabă,
Eu cum era să tac ?
Să-l las în drum cu vorba,
Ori ce era să fac ?
Şi-acum întreagă vina
Pe mine tu o pui !
El m-a-ntâlnit pe punte
Şi ştii tu felul lui :
M-a strâns de peste braţe
Să nu le pot mişca,
Şi nu-mi lăsa răsuflet,
Aşa mă săruta.
Te zbaţi, dar tu eşti slabă,
Şi puntea toată sloi :
Cădeam, fereşte doamne,
Sub gheaţă amândoi !
Şi-acum, tot eu, sărmana,
Cu vina m-am ales !
Că nu-ţi venise vaca
Şi-n cale-i m-ai trimes.
El, iată-mi-l că vine
Să-mi fie soţ în crâng ;
Era-ntuneric beznă,
Şi nu vedea că plâng.
Şi-apoi… să-mi spui pe suflet :
Era să las pe plac
La lupi în codri vaca,
Ori ce era să fac ?