Noi nu vrem să fim geniali,
noi vrem să fim trimbulinzi
între nori, de sus în jos
lungiți ori scurtați prin
oglinzi
Noi vrem să ne strângem în brațe
toată ziua, toată luna pătrată,
prin acel aer cu picioare verzi
intimidându-l o dată.
Și încă o dată. Și încă o dată
noi nu vrem să fim geniali
noi vrem să fim trimbulinzi
Triști, palizi și grei generali
mari, lungi, ascuțiți, decorați,
morți, duși, rătăciți, seculari
și pe deasupra de toate, uitați.
Noi nu vrem să fim geniali
noi vrem să fim trimbulinzi
legați cu o tremurată culoare
în față, la volan, de oglinzi.
mereu balansând spre-un adânc
și el mereu în mutare
gonind pe șoseaua substantivelor
din declinare în declinare
Noi nu vrem să fim geniali,
noi vrem să fim trimbulinzi
asemenea generalilor mari
schimbând lumina ce-o aprinzi
în alta, în altul, în cu totul altcineva
asemenea generalilor mari
lungi, înalți, decorați, portocalii
greoi, goi, osoși, suferinzi,
noi nu vrem să fim geniali
noi vrem să fim trimbulinzi.