Cursuri actorie

Workshop in progress…

Atelier de actorie, autocunoaștere și dezvoltare emoțională prin teatru

București, Sesiunea Octombrie 2017 – Februarie 2018 – Adulți

 

Următorul atelier:

4 Octombrie 2017, București

 Detalii & înscrieri:

art@inorogart.ro

Numărul de locuri este limitat!

Structura atelierului:

Cursurile se vor desfășura pe o perioada de 4 luni, cu o frecvență de o dată pe săptămână, fiecare curs având o durată de 2 ore.

Nivelul atelierului: Inițiere în tehnici de actorie

Atelierul se adresează adulților, atât iubitorilor de teatru care își doresc să facă primii pași către această lume fascinantă, precum și celor care doresc să își înțeleagă și să își controleze mai bine propriile emoții, să redescopere copilul din ei și să îl lase să se joace mai întâi pe scenă și apoi și în viața de zi cu zi.

În cadrul sesiunilor de cursuri, vei lua contact în mod practic cu lumea teatrului și vei fi pregătit să îți asumi în mod corect situațiile, să îți alegi repertoriul (se lucrează pe repertoriu similar cu cel pentru admiterea la UNATC), să lucrezi pe text (poezii, monolog, povestire), să improvizezi, să lucrezi în echipă cu regizorul și colegii de scenă, dar mai ales să lucrezi individual cu propriile emoții, până ajungi la adevăr, la acea esență care se transmite mai departe prin voce, ochi, postură…si chiar prin tăcere.

Prin acest curs te vei regăsi pe tine, cel uitat într-un colț prăfuit, te vei distra cu tine și în final te vei cunoaște mai bine. Prin JOC și IMAGINAȚIE, experiențele personale îți vor fi ghid cu tine pentru a te descoperi, pentru a te înțelege și a te accepta.

Astfel, vom lucra pe voce, dicție, text, mișcare scenică, vei lua parte la diverse jocuri de improvizație menite să-ți dezvolte atenția, flexibilitatea, viteza de reacție și memoria, memoria afectivă fiind cea mai importantă. În timp, vei ieși din zona ta de confort, iar la final zona ta de confort va ajunge să nu mai aibă granite.

Poezia – va fi primul pas către tine. Te vei împrieteni din nou cu Nichita, Sorescu, Blaga, Blandiana și multi alți poeți poate necunoscuți sufletului tău. În timp, vei căpăta încredere în propriile forte, îți vei depăși limitele și te vei regăsi pe tine. Lucru esențial dacă vrei ca cei din jurul tău să te vadă în toată frumusețea ta.

În finalul cursului te vei găsi în ipostaza de ACTOR, într-un spectacol cu public. Copilul din tine se va bucura de aprecierea publicului. Un “Workshop in progress…” va lua naștere cu fiecare participant, căci cursul se va finaliza nu cu diplome, ci cu ceea ce este cel mai folositor pentru un actor: spectacolul în fața publicului. Fiecare cursant va avea oportunitatea de a juca în spectacolul “Workshop in Progress…, în regia Monei Gavrilaș.

Pentru detalii și înscrieri, scrie-ne la art@inorogart.ro sau completează formularul de mai jos:

Câteva gânduri de la oamenii frumoși care au trecut pe la cursurile noastre:

De multe ori mă  mințeam singură, fără să vreau neapărat, ci pentru că, în cazul meu, imaginația preceda cumva realitatea. Iar cursurile de actorie m-au ajutat să discern mai bine între sentimentele mele, căci regizorul, printre altele, e un fel de detector uman de minciuni, așa că știa dacă eu, trăind o stare, o transmiteam sau nu, practic dacă (mă) mințeam sau nu. Totul a devenit mai clar în viața mea și nu mă așteptam să se întâmple asta la niște cursuri de actorie. Cursul acesta m-a ajutat nu doar să devin o actriță mai bună, ci m-a ajutat enorm să mă cunosc mai bine pe mine însămi”.

Adi

Când am început cursurile eram într-o perioadă nu foarte roz din viața mea. Singurul lucru care imi revenea în minte era că am vrut la un moment dat să dau la teatru, dar nu am făcut-o. Simțeam cumva că în dorința aceasta sunt răspunsurile pentru mine. Și, într-o zi, au apărut “întâmplător” în fața mea aceste cursuri. Dar știu deja că nimic nu este întâmplător. Iar cursurile acestea mi-au salvat viața. Funcționam pentru familie și pentru societate, dar, când eram eu cu mine, mă dădeam cu greu jos din pat și uneori aș fi chiulit, nu doar de la repetiții, dar și din viața mea. Apoi, încet-încet, am văzut pe propria-mi piele cum mă simțeam după fiecare oră de curs, în care jucam, adică acționam. Și  mă concentram pe rol și pe stările respective, iar toate celelalte dispăreau: grijile, gândurile, tristețea, golul. Și-atunci mă simțeam revigorată și plecam cu sufletul plin de la curs. Suflet plin care mă ținea și zilele următoare. Pentru mine, cursul acesta a fost mai mult decât pregătire pentru UNATC, a fost terapie curată. Dar nu venită din exterior, a fost terapia mea cu mine, am ajuns să mă cunosc mai bine, să îmi pot controla și exprima emoțiile, mi-am recăpătat încrederea în mine și am cunoscut oameni minunați, oameni pentru oameni și artă.

Jo

“Pe mine cursurile de actorie m-au ajutat și să mă ancorez mai bine în prezent, să mă concentrez 100% pe ce am acum de făcut ACUM, fără să-mi fugă gândul în alte părți. De multe ori mă gândeam la anumite momente din trecut și pur și simplu nu mai găseam sensul să încerc acum…sau o făceam fără tragere de inimă, că oricum nu iese – asta era teoria…nu recunosc că era frică 🙂 Mai erau și multe momente în care îmi făceam atâtea scenarii în cap despre cum va fi ceva, încât ori amânam la nesfârșit și nu mă mai apucam, ori mă apucam cu niște așteptări nerealiste create de imaginația mea. Lucrul pe text și pe stări a făcut asta pentru mine, așa că am „furat” din curs și aplic și în viată. N-ai idee câte s-au simplificat !”

Pentru mine această experiență a însemnat un moment de respiro într-o viață agitată. Când veneam la cursuri pur și simplu mă decupam din viața mea și mă bucuram de prezent. Am avut bucuria de a întâlni oameni deosebiți, de la care am avut multe lucruri de învățat. Consider că varietatea noastră ca vârstă și ca experiențe diferite de viață a adus multă bogăție și ne-a hrănit și ne-a ajutat să avem perspective mai largi. Am apreciat foarte mult implicarea echipei (Mona, Diana și Georgiana). Consider că vă completați foarte frumos și ceea ce ați reușit să transmiteți a fost dăruire, implicare fără margini și multă bunătate, valori mai rar întâlnite în ultima vreme. M-ați surprins de fiecare dată cu ceva nou, inedit și cu felul cald în care ne-ați însoțit pe fiecare în drumul nostru. Consider că a fost un act de curaj din partea voastră să riscați să faceți un spectacol cu niște oameni care nu avuseseră contact cu teatrul și, și mai fain a fost că ne-ați acordat încrederea voastră, lucru care m-a mișcat foarte mult. Pe plan personal consider că aveam nevoie să mă găsesc pe mine printre niște oameni noi și să mă definesc pe mine într-un context diferit față de zona de confort. Aveam nevoie să mă exprim și ca cineva să aibă încredere și am primit asta de la voi, lucru pentru care vă mulțumesc! Am avut multe lucruri de învățat, m-am reconectat cu emoțiile și gândurile mele și am simțit bucuria de a fi, fără presiuni și fără așteptări. Vă mulțumesc și imi e dor de voi!

Ioana

Mi-a reamintit că am nevoie din nou de expunere în fața unui public pentru a mă obișnui și a scăpa de emoții. M-au ajutat să înțeleg mai bine lumea teatrului – probabil de acum voi putea privi o piesă de teatru și prin alt filtru. M-au ajutat să fiu ceva mai atent la emoțiile pe care le am și să găsesc o cale de a le afișa, dacă doresc asta. Mi-au demostrat că pot stimula o emoție în ceilalți atunci când o simt eu puternic. M-au pus în contact cu oameni faini 🙂

Dorin

Uneori nu ne găsim cuvintele să spunem ce simțim. Ai văzut, eu ieri am pierdut 3 versuri de cuvinte 😊…..Ai avut dreptate….a trecut într-o clipă….dar ce clipă….ce clipă….am simțit că trăiesc…dar cum vine asta? Eu până acum nu am trăit? Până acum nu am avut emoții, nu am plâns? Ba da, le-am făcut pe toate, însă abia acum am înțeles…..Am înțeles cât de frumoasă este emoția, cât de frumoase sunt lacrimile de fericire și dor în același timp….că nu avem nimic dacă nu ne avem pe noi, cei adevărați.

Un vis a devenit realitate…..un vis pus deoparte prea mult timp, și uite ce îndrăzneț acest vis, nu s-a lăsat până nu s-a împlinit!

Și hai să îți spun care a fost cel mai fericit moment….acela în care m-am blocat și am uitat ce trebuia să zic….pentru că atunci am simțit omul din mine, acel om perfect de imperfect, nu am simțit rușine, atunci a fost momentul meu…m-am acceptat pe mine, omul! Și dacă asta nu e realizare, atunci ce mai e pe lumea asta?

Cu drag,
Andreea T.

Am găsit aici ceea ce căutam demult, un loc unde emoția dictează, unde oamenii văd, simt și apreciază atunci când ești implicat cu sufletul în ceea ce faci. Am găsit oaza mea de relaxare, momentul meu de introspecție din fiecare săptămână…unde mi-am adus din nou aminte cine sunt eu și ce vreau să fiu în continuare.

Am început să scriu din nou…cine ar fi crezut…n-am mai scris din liceu sau mai scriam când nu mă simțeam bine dar niciodată când mă simțeam foarte bine.

Poate ar trebui să mai spun că poezia m-a intimidat mereu…acum simt că e o pasare și-mi face sufletul să zboare în locuri neștiute.

Incercați, visați și publicul vă va da înzecit oricât de mult ați putut vreodată spera.

Cu mult drag,

Cristina G.