Cum ne invata teatrul sa ne acceptam perfecta imperfectiune?

C. Agnes Cecile
Img. Agnes Cecile

La teatru ai voie să greșești! 🙂

La cursurile noastre se înscriu oameni atât de diferiți, dar, în același timp, atât de asemănători: ”picături într-un ocean”, după cum bine descria acest paradox Miruna, una dintre cursantele noastre dragi. Tot ea cred că a definit cel mai bine tipul de oameni care ne trec pragul și ne/se însoțesc în călătoria atelierelor noastre: “oameni frumoși, cu aceeași dorință pentru evoluția personală și a celorlalți, dispuse la generozitate.” Continue reading “Cum ne invata teatrul sa ne acceptam perfecta imperfectiune?”

Teatrul – locul unde si noi,“adultii”, putem sa ne jucam din nou!

adultiPoate una dintre cele mai mari provocări la atelierele noastre o reprezintă seriozitatea cursanților.  Oamenii se înscriu la cursurile noastre cu foarte mare seriozitate. Ceea ce ne bucură, pentru că teatrul se face cu seriozitate și disciplină. Dar teatrul se face în primul rând cu multă joacă.

Să vedeți atunci dileme pentru adulții din noi! “Cum adică să mă joc? Să mă joc cu seriozitate? Păi ori sunt serios ori mă joc?” Continue reading “Teatrul – locul unde si noi,“adultii”, putem sa ne jucam din nou!”

Cum ne ajuta actoria sa traim in prezent

in-prezentObservăm și la cursanți, dar uneori și la noi, la cei din jurul nostru, că atunci când prezentul nu vrea să se alinieze cerințelor noastre sau este greu de suportat, avem tendința de a răsuci trecutul pe toate părțile, de a ne îngrijora pentru viitor și e de înțeles, în contextul personal, social, economic și financiar al fiecăruia dintre noi. Dar făcând în permanență acest du-te vino între trecut și viitor ratăm momentul prezent, cel care este singurul pe care îl trăim, de fapt.

Și ce legătură are prezentul cu teatrul și actoria?

La fel ca viața, actul artistic pe scenă se întâmplă ACUM. Fără să poți spune STOP, ca la film, fără să mai tragi o dublă, fără să montezi, fără să poți da în reluare. E un act pentru care repeți, pentru care te pregătești cât de bine poți, dar de fiecare dată, la fiecare repetiție și bineînțeles și în final, în fața publicului, la fiecare reprezentație, e un moment viu, e viață.

Iar ca să poți da viață unui personaj, trebuie să spui povestea lui în PREZENT, în fiecare secundă.  Pentru că el există cu problema lui ACUM, când tu o exprimi. El trăiește prin tine ACUM și pentru a-l exprima corect, e nevoie să fii 100% acolo, nu poți evada din momentul acesta nici spre trecut, nici spre viitor, căci n-ar mai fi credibil. Trebuie doar să-l trăiești, cu coordonatele existente.

Chiar dacă știi că, la un moment dat, să zicem, personajul tău va muri peste 15 minute, nu poți să joci mai devreme ca și cum el ar ști că va muri. Pentru că el nu știe: să zicem că e un tânăr de 25 de ani, sănătos, vesel și îndrăgostit, care ACUM are o scenă în care se sărută de mama focului cu iubita lui din piesă. Cum ar fi, dacă în loc să se bucure de momentul respectiv, ar săruta-o cu lacrimi de jale sau cu lehamite față de viața nedreaptă….doar pentru că tu știi că el va muri? N-ar fi verosimil, iar publicul n-ar mai înțelege nimic din ce se întâmplă, iar asta s-ar întâmpla doar pentru că tu joci, în prezent, un viitor pe care doar tu îl știi.

Iar în viața reală nimeni nu știe acest viitor 🙂 Și totuși ne facem griji de parcă l-am ști. Mai grav este că și acționăm, de multe ori, cu gândul în viitor sau în trecut.

Adi ne-a inspirat pentru acest articol, așa că mai bine îl lăsăm pe el să vă spună: “Pe mine cursurile de actorie m-au ajutat și să mă ancorez mai bine în prezent, să mă concentrez 100% pe ce am acum de făcut ACUM, fără să-mi fugă gândul în alte părți. De multe ori mă gândeam la anumite momente din trecut și pur și simplu nu mai găseam sensul să încerc acum…sau o făceam fără tragere de inimă, că oricum nu iese – asta era teoria…nu recunosc că era frică 🙂 Mai erau și multe momente în care îmi făceam atâtea scenarii în cap despre cum va fi ceva, încât ori amânam la nesfârșit și nu mă mai apucam, ori mă apucam cu niște așteptări nerealiste create de imaginația mea. Lucrul pe text și pe stări a făcut asta pentru mine, așa că am „furat” din curs și aplic și în viată. N-ai idee câte s-au simplificat !”

Învățăm și noi din experiențele voastre și îi mulțumim lui Adi că ne-a făcut să vedem cum actoria ajută să nu ne mai legăm singuri pietroaiele trecutului de picior și să lăsăm aripile prezentului să ne poarte prin misterul vieții. Hai să ne găsim împreună curajul de a trăi și acționa acum!

Update: Nu mai sunt locuri libere la Atelierul care începe pe 18 Ianuarie 2017. Vom anunța din timp datele pentru următoarea sesiune.

Update 2! Nu mai sunt locuri libere la Atelierul care începe pe 20 Martie 2017. Vom anunța din timp datele pentru următoarea sesiune.

Update 3! Nu mai sunt locuri libere la Atelierul care începe pe 4 Octombrie 2017. Vom anunța din timp datele pentru următoarea sesiune.

Cum ne poate tine actoria departe de depresie?!

actiuneDepresia este paralizantă. Te face să nu poți actiona.

Depresia nu se întâmplă doar unora și în niciun caz nu este o rușine, deși de cele mai multe ori tindem să o ascundem sau să nu vorbim despre ea. Dar oare depresia apare să ne îndepărteze de visurile noastre? Sau să ne atragă atenția că nu ne urmăm calea sufletului? Un artist spunea că depresia poate fi chiar parte din motorul creației: “O inimă care nu e puțin ciobită, nu poate crea.”

Singurul lucru care poate înlătura depresia este acțiunea. În momentul în care acționezi, deja ai făcut primul pas și cel mai important. Pentru că acțiunea anulează efectul depresiei, acela de a sta inactiv, într-o stare de indiferență și de lipsă de interes față de tot și de toate.

Și ce legătură are teatrul cu depresia? Secretul stă chiar în definiția jocului de scenă: “acting” în engleză înseamnă “a acționa”. În română este “joc”. Când joci sau te joci, faci o acțiune. Pe scenă nu poți să nu acționezi sau să nu joci. Doar acesta este scopul spectacolului. Chiar dacă rolul presupune momente în care stă și nu vorbește nimic, în interiorul actorului se întâmplă o acțiune, resorturile sale interioare acționează, astfel încât să transmită starea pe care o are de jucat.

O fostă cursantă vă scrie: ”Când am început cursurile eram într-o perioadă nu foarte roz din viața mea. Singurul lucru care imi revenea în minte era că am vrut la un moment dat să dau la teatru, dar nu am făcut-o. Simțeam cumva că în dorința aceasta sunt răspunsurile pentru mine. Și, într-o zi, au apărut “întâmplător” în fața mea aceste cursuri. Dar știu deja că nimic nu este întâmplător. Iar cursurile acestea mi-au salvat viața. Funcționam pentru familie și pentru societate, dar, când eram eu cu mine, mă dădeam cu greu jos din pat și uneori aș fi chiulit, nu doar de la repetiții, dar și din viața mea. Apoi, încet-încet, am văzut pe propria-mi piele cum mă simțeam după fiecare oră de curs, în care jucam, adică acționam. Și mă concentram pe rol și pe stările respective, iar toate celelalte dispăreau: grijile, gândurile, tristețea, golul. Și-atunci mă simțeam revigorată și plecam cu sufletul plin de la curs. Suflet plin care mă ținea și zilele următoare. Pentru mine, cursul acesta a fost mai mult decât pregătire pentru UNATC, a fost terapie curată. Dar nu venită din exterior, a fost terapia mea cu mine, am ajuns să mă cunosc mai bine, să îmi pot controla și exprima emoțiile, mi-am recăpătat încrederea în mine și am cunoscut oameni minunați, oameni pentru oameni și artă.

La “Workshop in progress…” nu ne propunem să facem terapie, ci teatru. Dar, în același timp știm, e demonstrat și am văzut pe pielea noastră și din experiențele cursanților de-a lungul anilor, că munca actorului cu el însuși vine cu revelații. Că teatrul, prin natura lui și prin tehnicile actoricești, te duce singur către tine. Noi doar ținem drumul drept și un felinar.

De îndată ce înveți să acționezi pe scenă, această putere se transpune în viața reală și, încet-încet, te redescoperi și mai ales îți redescoperi puterea de a acționa spre binele tau. Prin acțiune și joc, te vei reîntâlni cu tine.

Update: Nu mai sunt locuri libere la Atelierul care începe pe 18 Ianuarie 2017. Vom anunța din timp datele pentru următoarea sesiune.

Update 2! Nu mai sunt locuri libere la Atelierul care începe pe 20 Martie 2017. Vom anunța din timp datele pentru următoarea sesiune.

Update 3! Nu mai sunt locuri libere la Atelierul care începe pe 4 Octombrie 2017. Vom anunța din timp datele pentru următoarea sesiune.

Exprimarea emotiilor – arta sau terapie?

emotii-1200x628Noi credem că exprimarea emoțiilor poate fi deopotrivă artă și terapie. Arta actorului, cu precădere, presupune o introspecție profundă, care să ii dea posibilitatea acestuia de a exprima și de a transmite emoții.  Dar ce sunt emoțiile?

Conform DEX, EMÓȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate.

Dacă pe scenă actorul oglindește controlat și lucid, prin munca cu sine însuși, atitudinea personajului față de realitatea din piesa respectivă, în viața de zi cu zi, emoțiile oglindesc atitudinea noastră față de realitate și uneori ne copleșesc, fără ca noi să le mai putem controla.

Mai mult de atât, pentru că trăim în societate, am învățat să purtăm măști. Din politețe, pentru a nu jigni, pentru a ne proteja, pentru că la un moment dat poate cineva ne-a spus că nu e în regulă să arătăm o anumită emoție (“E rușine să plângi!”) sau poate că nu ne-a spus altcineva, dar ne-am spus singuri că nu e în regulă să arătăm când simțim furie, tristețe sau chiar iubire (dacă nu e împărtășită). Dar asta nu înseamnă că nu e în regulă să simțim. Este ceea ce ne face umani, nu roboți.

Și atunci ce putem face cu aceste emoții care apar și pe care uneori nu vrem să le arătăm? Sau pe care, din dorința de a nu le arăta, le distorsionăm și arătăm spre exterior cu totul și cu totul altceva? Sau, când în sfârșit vrem să le arătăm, dar nu mai putem? Sau pe care le îngropăm atât de adânc în noi încât la un moment dat ne îngroapă ele pe noi? Ne blochează și ne împiedică? Ce facem cu sentimentul că nu suntem liberi să fim așa cum simțim să fim?

Putem să facem teatru cu ele. Emoția stă la baza teatrului. Sau, cel puțin, la baza teatrului de calitate.

Prin teatru, actorul transmite emoții filtrate prin sinele său. Publicul merge să vadă o piesă de teatru, mai puțin pentru a analiza cu mintea și mai mult pentru a simți cu inima. Pentru a capta emoțiile pe care le transmite actorul și pentru a transmite înapoi emoțiile sale. E un schimb energetic între actor și public. Se cheamă iubire. Și emoție.

Iar pe scenă poți să te descărnezi și să te reîncarnezi. În pielea personajului. Pe scenă poți să-ți exprimi în siguranță furia pe care nu o poți exprima la coadă la supermarket ori în biroul șefului sau jalea că al tău nu mai e ori iubirea pentru cel care nu vrea sau nu poate să o primească în viața reală sau durerea pe care ți-o provoacă mama, dar nu vrei să-i spui pentru că o protejezi. La teatru poți proiecta fantezii și îți poți trăi sentimentele într-un mod sănătos, fără să rănești pe nimeni, dar, mai ales, fără să TE (mai) rănești. Și, încet-încet, lucrul cu tine pe scenă se va transpune în viața reală și vei învăța să te exprimi oricând.

La teatru nu poți să minți ca în viață. Pentru că, atunci când minți pe scenă, se vede. Și, atunci când minți, chiar involuntar, o să îți dai seama că te minți pe tine. Că sentimentul pe care crezi că îl ai, e de fapt altul. Și-atunci, le teatru poți să îți clarifici sentimentele. Așa ne-a spus o fostă cursantă: “De multe ori mă  mințeam singură, fără să vreau neapărat, ci pentru că, în cazul meu, imaginația preceda cumva realitatea. Iar cursurile de actorie m-au ajutat să discern mai bine între sentimentele mele, căci regizorul, printre altele, e un fel de detector uman de minciuni, așa că știa dacă eu, trăind o stare, o transmiteam sau nu, practic dacă (mă) mințeam sau nu. Totul a devenit mai clar în viața mea și nu mă așteptam să se întâmple asta la niște cursuri de actorie. Cursul acesta m-a ajutat nu doar să devin o actriță mai bună, ci m-a ajutat enorm să mă cunosc mai bine pe mine însămi”.

Și-atunci, la teatru e despre secrete. Secretele tale. Dar pe care doar tu le descoperi. Nimeni nu va ști datele reale din capul și din sufletul tău, în afară de tine. Noi vom vedea doar daca ceea ce dorești să transmiți se transmite într-adevăr. Și-atunci secretele tale sunt protejate. Dar tu vei afla adevărul despre tine.

La teatru poți reînvia, ca să nu mai fii nevoit să mori în fiecare zi, cu fiecare emoție pe care nu o poți transmite în viața reală.

La teatru poți!

Update: Nu mai sunt locuri libere la Atelierul care începe pe 18 Ianuarie 2017. Vom anunța din timp datele pentru următoarea sesiune.

Update 2! Nu mai sunt locuri libere la Atelierul care începe pe 20 Martie 2017. Vom anunța din timp datele pentru următoarea sesiune.

Update 3! Nu mai sunt locuri libere la Atelierul care începe pe 4 Octombrie 2017. Vom anunța din timp datele pentru următoarea sesiune.